|
LEGE Nr. 46 din 21 ianuarie 2003 Legea drepturilor pacientului EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 29 ianuarie 2003
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. 1 Dispozitii generale
ART. 1 În sensul prezentei legi: a) prin pacient se întelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate; b) prin discriminare se întelege distinctia care se face între persoane aflate în situatii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale; c) prin îngrijiri de sănătate se întelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexe actului medical; d) prin interventie medicală se întelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare; e) prin îngrijiri terminale se întelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătătirea prognozei fatale a stării de boală, precum si îngrijirile acordate în apropierea decesului. ART. 2 Pacientii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare si materiale. ART. 3 Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.
CAP. 2 Dreptul pacientului la informatia medicală
ART. 4 Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le utiliza. ART. 5 (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitătii si statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării. ART. 6 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului si nerespectării recomandărilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic. ART. 7 Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreste să fie informat în cazul în care informatiile prezentate de către medic i-ar cauza suferintă. ART. 8 Informatiile se aduc la cunostintă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaste limba română, informatiile i se aduc la cunostintă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaste sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare. ART. 9 Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat si de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. ART. 10 Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul pacientului. ART. 11 Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o altă opinie medicală. ART. 12 Pacientul are dreptul să solicite si să primească, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
CAP. 3 Consimtământul pacientului privind interventia medicală
ART. 13 Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o interventie medicală asumându-si, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului. ART. 14 Când pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesară o interventie medicală de urgentă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a vointei acestuia. ART. 15 În cazul în care pacientul necesită o interventie medicală de urgentă, consimtământul reprezentantului legal nu mai este necesar. ART. 16 În cazul în care se cere consimtământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de întelegere. ART. 17 (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că interventia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îsi dea consimtământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacientii internati în spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator. ART. 18 Consimtământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. ART. 19 Consimtământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învătământul medical clinic si la cercetarea stiintifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifică persoanele care nu sunt capabile să îsi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtământului de la reprezentantul legal si dacă cercetarea este făcută si în interesul pacientului. ART. 20 Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimtământul său, cu exceptia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitării suspectării unei culpe medicale.
CAP. 4 Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privată a pacientului
ART. 21 Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si după decesul acestuia. ART. 22 Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îsi dă consimtământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. ART. 23 În cazul în care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati în tratamentul pacientului, acordarea consimtământului nu mai este obligatorie. ART. 24 Pacientul are acces la datele medicale personale. ART. 25 (1) Orice amestec în viata privată, familială a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor în care această imixtiune influentează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate si numai cu consimtământul pacientului. (2) Sunt considerate exceptii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.
CAP. 5 Drepturile pacientului în domeniul reproducerii
ART. 26 Dreptul femeii la viată prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major si imediat pentru viata mamei. ART. 27 Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltării unei vieti sexuale normale si sănătătii reproducerii, fără nici o discriminare. ART. 28 (1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu exceptia cazului prevăzut la art. 26. (2) Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente si lipsite de riscuri.
CAP. 6 Drepturile pacientului la tratament si îngrijiri medicale
ART. 29 (1) În cazul în care furnizorii sunt obligati să recurgă la selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătătii si Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta publicului. ART. 30 (1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există conditiile de dotare necesare si personal acreditat. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgentă apărute în situatii extreme. ART. 31 Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate. ART. 32 Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material si de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilitătilor, mediul de îngrijire si tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial. ART. 33 Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului. ART. 34 (1) Personalul medical sau nemedical din unitătile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unitătii respective. (2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitătii unde a fost îngrijit plăti suplimentare sau donatii, cu respectarea legii. ART. 35 (1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unităti medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare disponibile. ART. 36 Pacientul are dreptul să beneficieze de asistentă medicală de urgentă, de asistentă stomatologică de urgentă si de servicii farmaceutice, în program continuu.
CAP. 7 Sanctiuni
ART. 37 Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidentialitătii datelor despre pacient si a confidentialitătii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contraventională sau penală, conform prevederilor legale.
CAP. 8 Dispozitii tranzitorii si finale
ART. 38 (1) Autoritătile sanitare dau publicitătii, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului, în care se compară situatiile din diferite regiuni ale tării, precum si situatia existentă cu una optimă. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati să afiseze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii. (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătătii si Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 39 Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 40 La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 78, 108 si 124 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătătii populatiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare.
Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, VIOREL HREBENCIUC
---------------
|